Călătorii multisenzoriale
Călătorii multisenzoriale: odă a simțurilor!
Sunt țesături vii, răsucite din fire subtile ce aparțin întregii ființe. Sunt o imersie a sufletului în imensa mare senzorială.Imaginează-ți!
Picioarele tale aud.
- Aud glasul stăncii sub talpă, o șuierătură fină, ca de mătase frecată, pe cărarea unde șoapte verzui se răsucesc.
- Aud trosnetul fraged al ghețarilor vechi sub bocanci în munți, un ecou rece și sfărâmat care răsună până în măduva oaselor.
- Aud molatica tăcere a covorului gros de ierburi umede într-o pădure dis-de-dimineață, un murmur verde care abia îndrăznește să tulbure aerul saturat de mirosul de fag și pământ umed.
Și ochii?
Ei gustă.
- Gustă aurul topit al apusului vărsat peste colinele Almăjului, o miere densă care picură caldă pe limbă.
- Gustă verdele șocant, aproape acid, al naturii trezite de botezul dimineții, o frescă pătrunzătoare care înalță.
- Gustă albastrul profund, rece și mineral, al unui cer milenar, o bucată de rai sfărâmată, un iz de veșnicie trează.
Mâinile tale nu ating doar pietre sau lemn.
Ele miros.
- Miros rugina caldă a frunzelor de stejar, un amestec de viață trăită și istorie nerostită.
- Miros ceara dulceagă a lumânărilor într-o bisericuță pe deal, amestecată cu tămâia eliberată și lemn – un parfum sacru care se lipește de degete.
- Miros pielea vegetală a unui copac secular, un miros de rădăcini și timp încremenit.
Gura atinge și vede.
- Atinge explozia răcoroasă a unei felii de pepene roșu la poarta unui deșert, sucul rece care te lovește ca un val, în timp ce rozul strălucitor e o pictură pe cerul gurii.
- Vede complexitatea unui amestec de condimente într-o tocăniță, un foc de artificii: cimbrișor, mentă și busuioc care dansează pe limbă și se proiectează în minte ca o aură de arome.
Iar urechile… urechile simt presiunea și dau gust aerului.
- Simt bâzâitul dens, greu, al verii într-o grădină, un văl cald care te învelește, mirosind a trandafir și isop.
- Dau gust liniștea cristalină, rece, a unui ochi de apă de munte la răsărit, un aer care are gust de zăpadă topită și rădăcini de afin.
Mirosul… mirosul e arhitectul cel mai subtil. El construiește amintiri.
- Un iz de tei rătăcit printre casele unui sat uitat de lume – și te-ai întors instantaneu, cu tot corpul, acolo, sub soarele care coace tencuiala.
- Aroma de pâine coaptă-n cuptor cu lemne de brad amestecată cu praf de stradă dimineața, devreme, dincolo de nicăieri – și ești proiectat în inima haosului vibrant, cu toate culorile și zgomotele însoțitoare.