Arta Vizuală, Atelier Senzorial

Ochiul e un pelerin în țara luminii.
Privirea ta e o barcă pe ape de aur și lumină. Prin ea, lumea se deschide in poemul  scris în culori: verdele e o pădure de speranță, roșul– energie pura , albastrul e o taină căzută din cerul fără sfârșit. 
Lumini și umbre joacă un balet fără sfârșit pe pânza lucrurilor: frunza e mesajul pamantului trimis cerului, piatra e o hartă a veacurilor, zâmbetul e o scânteie aprinsă în ochi. Aici,  privirea imbratiseaza sufletul.

Atelierul Luminilor: Pensulă și Rouă 

Intri.
Aerul e un şuvoi cu glas de copil scăldat de  raze.
In jur , pânzele albe flutură ca aripi de fluturi ispitite să se oprească.
Pe masa culorile dansatoare  clatină în pahare de sticlă: zmeura topită, măceșul suspentat  în soare, iarba tânără gâdilată de  degete.

Materiile Fericirii: Paleta Trezită de Zori

Albul de narcisă
E rouă presată din 999 de flori de primăvară. Când o întinzi, lăsă urme de lumină pe pânză .
Mişcă pensula și zbori peste o luncă unde zorile se nasc încet.

Verdele-Mamă
Iese din tub ca o broască ţestoasă scăldându-se în izvor.
E părul pământului  .
Amesteci cu galben și devine joc de copil rostogolit prin  iarbă.

Rozul de bujor
Licărește timid ca o grijă spusă în secret.
Când îl atingi, încinge vârful pensulei ca un sărut .
„Sunt  iubirea șoptită de  vânt”,  spune  el.

Arta Deschiderii: Mâna în Izvoare  de  Lumină

Jocul fotonilor 
Pânza albă e o prietenă care te aşteaptă cu o întrebare pe buze. 
O străbatem cu un fir de albastru-melancolie?
„Nu,” răspunzi tu, „astăzi e ziua triumfului verde!”
Și o îmbraci în manta de muguri.

Dansul plutitor
Pensula pluteşte deasupra pânzei  ca o libelulă pe oglinda apei. 
– O spirală de roz– e îmbrățișarea mamei 
– O pată de galben– e râsul tatălui purtat  de vânt 
– O undă de albastru– e râul care-ți purifică trecutul. 

Când picături de culoare cad,  fac flori pe pământul de pânză.

Nașterea  Încântării: Tabloul care Te Îmbrățișează

Ochii de luminiș
Zugrăvești două pete de soare.
Și tabloul clipește!
Îţi trimite o scânteie călduță care-ţi încălzeşte sufletul„
„Tu ești artistul care aduce vara mai devreme,” pare a spune.

Zambet
Sub ochi, trasezi un semn de cireașă. Acum tabloul poate să râdă! Un râs care sună ca
Ploaia măruntă pe frunze tinere,
Plimbarea  veveriței pe creanga fragedă ,
Freamătul florilor deschizându-se în grabă.

Magia Semnăturii: Numele TĂU, Caleașca Jucăușă

Când semnezi în colț, literele tale se transformă în fluturi:   Fluturele-maestru cu aripi de ametist
Fluturele-aventurier ce pândește trandafirii
Fluturele-râs dansând  printre petale 

Și toți trei zboară în jurul tabloului, așezându-se pe sevalet ca nişte bijuterii vii.

Când Opera rămâne…

Când ieși din atelier, tabloul tău devine o fereastră deschisă spre bucurie .
În zile triste, verdele-mamă îţi aduce aminte de iarba sub palme. 
În nopți neliniştite, albul de narcisă străluceşte ca o stea venita în vizita  .
Când simţi greutatea lumii, rozul de bujor îţi şopteşte: „Uite, şi eu am supravieţuit iernii!”

Cei care Intrați, așteaptați-vă la Fericire

Pictura e o ghicitoare binevoitoare.
Fiecare pânză albă e o șansă de a îmbrățișa lumea 
Fiecare pensulă e o baghetă care transformă emoții în flori. 
Fiecare culoare e o prietenă veche ce-ți aduce aminte de jocurile din copilărie. 

Când ieși, palmele îți sunt mângâiate de culori: 
Verdele e iertarea .
Rozul e iubirea  .
Galbenul e curajul de a râde 
Și știi că vei reveni. 
Arta vizuală  e o mângâiere a inconștientului. 

Ceasul Bucuriei

Tablourile tale sunt  ferestre spre inima ta. 
Oamenii care le vor vedea vor simți.
Daruiesti  o mângâiere , o dorință subită de a alerga desculți prin iarbă  o bucurie neașteptată ca o gură de aer proaspăt .
Iar tu…. tu ai pictat ca și cum te-ai juca cu lumina .